Proiecte
În „Ţara Minunilor”
22 Nov 2018 51 0

Poveștile copilăriei ne-au inspirat, ne-au fascinat și au creat o lume de basm în care ne simțim bine oricând, la orice vârstă. I-am provocat pe cei trei prezentatori ai talk-show-lui „Veranda” de la Jurnal TV să revină, de sărbători, în lumea copilăriei, iar ei au acceptat şi s-au deghizat în trei personaje din povestea „Alice în Ţara Minunilor”. Ce au în comun Daniela Jenunchi, Andrei Porubin și Traian Stoianov cu personajele lui Lewis Carroll, care le sunt poveştile preferate şi ce cred despre sărbători citiţi în interviul ce urmează.

Traian Stoianov și Iepure Alb

Asemeni Iepurelui Alb, sunt mereu grăbit, n-am răbdare în ambuteiaje și nici la semafor. Sunt în mișcare permanentă. Acasă e la fel, gătesc la viteză și nu stau mult timp în același loc. Celor grăbiți, ca mine, le doresc să nu lase pe azi ceea ce pot face mâine.

Dacă Iepurelui Alb îi este frică de Ducesă, mie îmi este teamă să nu-mi dezamăgesc vreodată soția. Dar, mai este o asemănare mare între mine și personaj, nu-mi plac oaspeții, mai exact nu-mi place când cineva mă ia prin surprindere. Cu personajul meu ne asemănăm atât de mult, încât cred că am să îmi fac un tatuaj cu el!

Poveștile lui Traian

În copilărie adoram poveștile, le citeam seara, înainte de somn. Una dintre preferatele mele era „Muzicanții din Bremen” de Jacob și Wilhelm Grimm.

De sarbători

Îmi plac cadourile, cui nu-i plac?! Ultimul dar pe care l-am primit a fost un ceas, de ziua mea. Revelionul vreau să-l sărbătoresc alături de soția mea Cristina, fiica Mia și câinele nostru, Lupu. Sper să nu am oaspeți!

Andrei Porubin și Motanul Cheshire

Motanul Cheshire, personajul meu, era foarte șmecher, el știa să cucerească pe oricine cu un zâmbet. Iar zâmbetul sincer, se știe, este cartea de vizită a oamenilor buni. „Nebunia” personajului meu e una frumoasă, constructivă. De altfel, nebunia i-a determinat pe oamenii mari să facă lucruri mari, iar pe oamenii mici să devină mari.

Poveștile lui Andrei

Încă din copilărie îmi plac poveștile. Bunelul meu, Vasile Golea, le inventa, fără să știe multă carte. Era un al doilea moș Trifan Baltă. Și astăzi, la 52 de ani ai mei, poveștile lui Andersen mă fac să plâng. Când era mic, fiul meu, Ioan, iubea să-i spun povești, pe care le ajustam cu improvizații. Acum îi place lui să improvizeze. Cred că poate deveni scriitor.

Despre sărbători

Sărbătorile de iarnă sunt feerice, iată de ce vă invit să oferiți celor dragi, asemeni motanului meu, zâmbete, multă dragoste și, firește, daruri. Fiecăruia după plac.

 

Daniela Jenunchi și Alice

La fel ca și Alice, mă simt încă mică, chiar dacă am 28 de ani și multe responsabilități de serviciu. Mă consider un copil, nu știu dacă e așa la toată lumea sau mi se întâmplă doar mie?! Am uneori momente în care mă simt matură, dar e unul dintr-o sută. Când eram mică, îmi plăcea să fiu în centrul atenției, mă ascundeam și toți mă căutau, iar eu mă simțeam foarte importantă!

Poveștile Danielei

Prima poveste pe care mi-a citit-o tata a fost „Crăiasa zăpezilor”, o poveste care îmi place și până astăzi. Timp de patru ani am tot citit povești de seară la TV, îmi plăceau foarte mult, eram curioasă cu ce se va încheia fiecare dintre ele.

De sărbători

Îmi plac mult darurile, pentru mine „cadou” înseamnă realizarea unui vis. Ador magia sărbătorilor, în special a celor de iarnă, cu Moș Crăciun, Alba ca Zăpada, reni, chiar dacă știu că nu este adevărat, eu vreau să cred că toate acestea există. Îmi place să cred în povești!

Proiect din arhivă: an.2015

Photo: V.Sîrbu

Locație: Morpho