Inspirație
Băsmăluța sau perinița?
27 Nov 2019 836 0

„Cine joacă băsmăluța,

Dulce să-i fie gurița!

Băsmăluța e lăsată

S-o jucăm toți laolaltă.

 

Nici o primăvară nu trece fără cel puțin o nuntă frumoasă, iar acolo unde răsună chiote de nuntă moldovenească, se dansează și „Perinița” strămoșească, sau „Băsmăluța”, cum i se mai spune în unele localități.
            Pe cât de veche, pe atât de interesantă este istoria periniţei, dansul pe care bunicii noştri îl aşteptau ca pe o sărbătoare. Și cu adevărat, acest joc era o sărbătoare adevărată, fie că se juca în ajunul unei nunți sau la hora satului.

Locuitorii comunei Bătrâni povestesc că „Periniţa” îşi are originea într-un dans de nuntă. În timpul nunții, când se anunța zestrea miresei, ea, înconjurată de fetele nemăritate, dar și de flăcăi, dansa o pernă/perină  care simboliza zestrea brodată chiar de mireasă. De obicei, această periniță decorativă se păstra în „Casa Mare”. În joc se prindea și mirele care, după ce își dansa și săruta mireasa, trecea pe rând pe la toate fetele prinse-n horă. Se credea că fetele sărutate de mire se vor mărita mai repede. Pentru că era pe placul tinerilor, dansul a fost preluat și la hora satului, iar perinița a fost, în timp, înlocuită cu o batistă. Fetele veneau la horă cu băsmăluțe brodate și le dăruiau flăcăilor care le scoteau pentru prima dată la dans.

Bătrânii povestesc că atunci când se făcea jocul în sat, nici un flăcău bun de însurat nu rămânea nesărutat, iar fetele, cele care ieşeau pentru prima dată la acest joc, îşi adunau toată măiestria şi brodau băsmăluţe pe care le dăruiau celui mai chipeş şi mai iute de picior dansator. Cu o zi sau două înainte de jocul mare, flăcăii satului tocmeau muzicanţi, lautarii cântau, iar ei învăţau paşii de dans. Perinița sau băsmăluța, dansul devenit deja tradiție, era executată în cerc ca de horă. Potrivit cutumei, o fată ieșea în centru, ținând în mână o batistă, și își alegea un băiat cu care, după ce dansau, îngenuncheau pe batistă ca ea să-l sărute. Băiatul pornea în căutarea altei fete pe care să o scoată în centrul jocului, s-o danseze și mai apoi să o sărute.

În alte localități, bătrânii povestesc că jocul bazat pe sărutări a pornit de la nişte petreceri de nuntă. Conform tradiției, sâmbăta, înainte de nuntă, mireasa invita fete şi băieţi la masă. Plecau la aşa-zisul „salon de dans”, unde jucau până la miezul nopții când mireasa îşi lua la revedere de la invitații săi. Din timp, era pregătită o perniţă mică, frumoasă, brodată, care era aşezată în mijlocul „salonului“ și în jurul căreia tinerii dansau. În seara aceea, mireasa dansa şi se pupa cu toţi băieţii. Era ultimul sărut al domnişoarei şi niciunul dintre băieţii din seara de sâmbătă nu o mai dansa duminica, la nuntă. Și mirele participa la eveniment, dar nu avea permisiunea să intre în joc sau să interzică cuiva să-i sărute aleasa. În schimb, duminica doar el avea dreptul să o sărute. Pentru mireasă, „Periniţa” era ultimul dans în postura de fată, dans pe care, devenind femeie măritată, nu mai avea voie să-l joace.

Vremea a trecut, dar tradiția frumoasă a periniței/băsmăluței se mai păstrează și astăzi în aproape toate zonele țării. Între timp și melodia după care se execută acest dans a ajuns să poarte același nume – perinița sau băsmăluța.

Photo: Dan Guțu și Victor Pictor